Adevăr puțini ascultă,
E ascuns și-atât de rar.
Minciuna e prea văzută,
Prea adeseori crezută
Și-i cu-atât de mult viespar.
Ea amăgește-n chip murdar.

Noi nu am fi fost în stare
A-L cunoaște fericiți.
Însă-n mila Lui cea mare
Ne ajută să-L iubim mai tare
Și să-L căutăm neobosiți.
Prin har, noi suntem mântuiți!

Adevărul nu-L simțește
Cine nu-L caută cu dor.
Însă cel care-L iubește
Plânge și se pocăiește,
Află drumul Lui ușor,
E călăuzit prin nor.

Orice vorbă nou adusă
Are un plăcut ecou,
Numai dacă este spusă
Și cu sare este dreasă
Într-un fel, într-unul nou.
Ea poate fi un bun cadou.

Adevărul este-n toate
Soarele înțelepciunii,
Dar e trist că pân’ la moarte
Până când le lasă toate
Nu ajung să-l vadă unii
Și se pierd în vadul lumii.

Adevărul greu se vede.
Vina ce ușor apare.
Adevărul se și pierde,
Prea puțin el are verde.
Vina e pe drumul mare,
Aproape lângă fiecare.

Doamne, scoate la lumină
Adevărul Tău curat!
Izbăvește-ne de vină,
Ne condu cu a Ta mână
La adevărul Tău bogat
Sufletul nostru-nsetat!
Amin.
(Luni, 6 aprilie 2020)