Ce greu atârnă în lumină
și-un singur fir de praf căzând,
când pe-un șuvoi curat de raze
își lasă urma lunecând! ...

Ce greu atârnă-n conștiința
curată-a celui credincios
și-un singur pas făcut odată
spre-ndurerarea lui Hristos.

Ce greu atârnă-n fața vieții
și-un singur suflet mântuit,
și-un singur dor după sfințire,
și-un singur cânt desăvârșit...

O, Domnul meu, n-am rugăciune,
nici dor, decât să mă păstrezi
în raza Ta, ca vieții mele
nici fir de praf să nu-i mai vezi.

Dar să-mi însuflețești iubirea
spre-un țel mereu tot mai sfințit
c-atît de greu atîrnă-n ceruri
un singur pas desăvîrșit.