Străjerule, poți spune când vine dimineața?
E noapte grea și rece și rănile mă dor...
Aș vrea măcar o rază să-mi lumineze chipul
La blândă ei căldură ușor să mă-nfior...

Mai este mult din noapte? Vin umbre și mi-e teamă
Că zorii dimineții întârzie prea mult
Și-am să mă pierd în noaptea de grijă și durere
Și glasul tău, străjere, îmi va fi greu s-ascult...

Privesc cu ochii minții în negura de-afară...
Tu ești la post străjere... în noapte tu veghezi
Și de-ar veni mulțime de valuri în cetate
Tu vei suna trezirea căci știi să protejezi...

Și totuși ce departe îmi pare dimineața...
Ce beznă mă-nfășoară... Ce iarnă mă cuprinde
Dar undeva, adânc un dor înmugurește...
Străjerule, fii gata... Lumina o aprinde!

Vulcan-28-10-2024
Mary