De lângă calea Ta Isuse
văd mii de căi cum se desprind,
- sunt ale celor ce-au lăsat-o
spre calea lumii rătăcind...
O, oare calea mea Isuse,
va merge-ntr-una tot așa
pe urma dulce-a Crucii Tale,
ori se va despărți de ea?
- O, nu lăsa, nu mă lăsa,
să mă despart de calea Ta.

Pe lângă calea Ta Isuse,
văd mii de cruci lăsate jos,
- sunt ale celor ce-au luat-o
pe drumul larg și lunecos.
Dar oare crucea mea Isuse,
voi duce-o tot așa și eu,
ori voi lăsa-o și voi merge
ca lumea fără Dumnezeu?
- O, nu lăsa, nu mă lăsa,
ca lumea fără Dumnezeu!

De lângă dragostea Ta sfântă
văd aruncate mii de flori,
- sunt ale celora-ntorși iarăși
spre lumea asta-nchinători...
Dar oare-a mele flori Isuse,
vor fi întruna ca acum,
ori vor zăcea uscate-odată
și eu întors pe-al lumii drum?
- O, nu lăsa, nu mă lăsa,
să mai întorc spre-al lumii drum!