Am fost în multe locuri dragi
și mulți mi-au zis: "Aici ți-e bine!"
Dar n-am răspuns, ci Te-am urmat,
căci nicăieri nu-i ca la Tine.

Am auzit cuvinte mari
și mulți mi-au zis: "Ce scumpe-s, ia-le!"
Dar am tăcut și le-am lăsat...
Nu-s altele ca ale Tale.

Am ascultat cântări de-argint
și mulți mi-au zis: "Sunt raiul, iată!"
Dar n-am gustat, o, cum să pot
când le-am simțit pe-a Tale-odată!

Am cunoscut mulți mari și-aleși
și mi s-a zis: "I-ai prieteni ție!"
Dar n-am putut, ci iar m-am dus
la frații mei de pribegie.

Mi se-mbiau lumești cununi
și mulți mi-au zis: "Sunt strălucite!"
Dar nu le-am vrut, nu semănau
cu-a Ta cunună, Preaiubite!

Să-mi spună toți, nu vreau Isus
nimic din tot ce-mi iese-n cale...
Nimic nu mi-e mai scump, nimic
ca-mpărtășirea soartei Tale!