Când tot ce văd e-atât de viu
și toate numai Tu le ții...
Când totul este, este, este...
- Tu oare numai, să nu fii?

Când tot ce simt e-atât de sfânt
și în părinți, și-n frați și-n fii.
Tu care ni le-ai dat pe toate,
- Tu oare numai, să nu fii?

Când cerul și pământul sunt
în tot, frumseți și armonii,
Tu Cel din care-s toate-acestea
- Tu oare numai, să nu fii?

Când bucuria Ta mi-e gând
și har al rugăciunii vii,
și-a-ntregilor virtuți preascumpe,
- Tu oare numai, să nu fii? !

Când tot ce văd, sau n-am văzut
a-formelor nespuse mii,
din Tine-s - și se țin prin Tine...
- Tu oare numai, să nu fii?

Când toate sunt din Mâna Ta,
când Tu le mori și Tu le-nvii,
când tot ce e, prin Tine este!
- Tu oare numai, să nu fii? ...