De necuprins
Ești atât de măreț,
Încât,
Cu mintea,
Cu greu te voi putea cuprinde vreodată.
Deși, puțin să cuprind din Tine,
E mult...
E ca și cum mi s-ar cere
Să inteleg matematica toată,
Și la orice problemă să știu să dau un raspuns.
Dar asta-i mai mult decât mintea mea poate să ducă,
Iar Tu, Doamne,
Ești de un infinit de ori...
Mai mult!
Of, oare nu mi se cere prea mult?
Mă frământ si parcă mai mult mă afund.
Dar Doamne, ai pus în mine un strop de credință
Și ai deschis ce doar cu mintea,
Nicicând nu aș putea să deschid.
Și te văd în tot ce ochiul încântă,
Și te aud in adieri de Cuvânt,
Sau te simt in atingeri usoare de vânt.
Și tot necuprinsul din Tine,
În inima mea il cuprind,
Intr-o zi m-am oprit sa ma gandesc, ca daca eu cred ca Dumnezeu a creat toate lucrurile ,cum pot sa stau atat de nepasatoare fata de imensitatea a cea ce este El defapt. Si am realizat cat de putin imi mai permit sa stau si sa ma minunez ....de lucrurile create de El ,dar si de tot ce a facut in viata mea.