Se duc cocorii rând pe rând
și rând pe rând trec rândunele,
spre locul unde-un tainic gând
îndeamnă inima din ele.

Spre Țara Soarelui Voios,
un dor tot mai aprins le-ndeamnă,
cu cât în față-i mai frumos,
cu cât în urmă li-e mai toamnă...

- Plecați iubite rândunici,
dar când veți fi trecute marea,
să v-amintiți mereu c-aici
e cuibul ce v-a dat cântarea!

Se duc și-a mele dragi cântări
rând după rând spre Sfânta Țară,
unde-n eterne desfătări
le-așteaptă sfânta lor Comoară.

Se duc cu-atâta mai voios
și-un dor cu-atât mai sfânt le-ndeamnă,
cu cât 'nainte-i mai frumos,
cu cât în urmă-i tot mai toamnă.

Zburați cântări, dar când odat’
veți fi în slava Țării Bune,
la cuibul gol ce v-a zburat
gândiți-vă cu rugăciune!