Știu că m-a născut Lumina
și mi-a dat izvorul ei,
ca să-mi spăl întruna tina
pusă peste ochii mei.

Îmi mut crucea când pe-un umăr,
când pe celălalt, de grea,
parcă nici mai pot să-mi număr
prăbușirile sub ea.

Dar îmi zăvorăsc cu lacrimi
orice-ntoarcere spre lut,
orice zare către patimi,
orice drum spre ce-am trecut.

Viața mi-e suire dulce
și-o străbat mereu răzbind,
către slavă printr-o cruce
după care nu cuprind.

Vremea și hotaru-n care
odihni-voi nu știu cât,
în Eterna Ușurare
de pe cruce-mi pogorât.