Cât de străin îmi e cuvântul
de gândul meu când vreau să spun,
cum simt iubirea și-adevărul
cu sufletu-mi când le-mpreun.

Zadarnic m-am zbătut să aflu
un fel desăvârșit, să pot,
în forme să-i cuprind lumina,
și-n slove simțământul tot.

Căci dragostea desăvârșită
și adevărul, n-au hotar,
când sufletul și le-mpreună
e sfânt, dar mut, ca la altar.

Iar când se luminează-o taină
și-mi pare c-am aflat răspuns,
- lumina mai strălucitoare
mi-l face iarăși mai ascuns.