Cel pe care stă pământul,
Cel ce stă pe ceruri sus,
Cel prin care e văzduhul,
Iar pentru noi El este Unsul,
Cel prin care-s câte nu-s,
El e Mirele Preasfânt Isus.

Cel ce este Duhul Unic
Din suflarea tuturor.
Cel ce-i mai presus de ceruri
Fie preamărit de-a pururi
Într-un imn nemuritor
De răscumpăratul său popor!

Cel Nemuritor și Veșnic
E și ‘nainte, și ‘napoi,
Și la stânga, și la dreapta.
Noi să-L preamărim cu fapta,
Și în sus, și-n jos apoi,
Să nu mai dăm înapoi.

El e-n toate pretutindeni
În sfârșit, și-n nesfârșit.
Fără formă, fără nume...
E în stare să ne-ndrume,
Slavă Lui necontenit,
Mielului ce ne-a iubit!

El e Cel cu neputință
De-a fi-nchipuit de-un gând,
Cel mai depărtat de toate,
Care totuși prin har poate
A se-apropia oricând
De un muritor de rând.

Cel ce n-are-un loc niciunde,
Dar în toate are-un loc.
El e ca un foc în inimi
Care arde orice patimi.
E Sfântul inimilor Foc
Ce ne strânge la un loc.
Amin. (Sâmbătă, 11 iulie 2020)