Ne-a nins peste trecut lumină
mai albă ca o nea curată,
și toate urmele cu vină
n-au să se vadă niciodată.
Fii binecuvântată,
lumină minunată
a Crucii lui Isus,
ce totul ne-ai adus...
Ne-a nins peste dureri cu soare
mai mult decât belșugul verii,
și arșiței ne-a dat răcoare,
și morții - slava Învierii.
Ne ninge peste plâns cântarea
de îngerească sărbătoare,
și veșnic binecuvântarea
ni se va da fără-ncetare.
O, cum va ninge-odată iară
pe noi lumina-ntineririi
când în Cereasca Slavei Țară
vom fi cu Mirele Iubirii...
Dar pân-atunci, înmiresmate,
spre Tine Mirele Credinței,
să ningă-n sus tot mai curate
cântările recunoștinței.