Suntem străini și călători,
Dar noi, uităm adeseori!
Trăim, de parcă noi am fi;
Stăpâni jos pentru veșnicii!
Nădăjduim, mai mult în muritori;
Crezând, că sunt a toate știutori!
Uitând, că sus există Dumnezeu,
Ce are ochii, ațintiți mereu;
Asupra fiecărui, pas sau glas,
El vede și aude în fiecare ceas!
El vede suferința și durerea;
El îți va aduce ție mângâierea!
Ți-e care nădăjduiești, in El;
În mirele cel Sfânt, Emanuel!
Chiar dacă unii nu-ți mai dau speranță;
El te trezește, în fiecare dimineață!
Îți amintește, că ești de El iubit;
Și El va fi cu tine, până la sfârșit!
Nimic va fi întâmplător în viața ta,
Ci totul, după Sfânta voia Sa!
Nădăjduind mereu în Dumnezeu;
Și acceptând, doar planul Său;
Pacea Lui intra-va în sufletul tău!