Străluce soarele în ziuă,
De bucurie suntem plini,
Căci suntem azi moștenitorii,
Aici suntem doar pelerini.

Sub har hrăniți de veșnicie,
Înaintăm doar fericiți,
Căci ne-nsoțește mântuirea,
La ceruri noi vom fi răpiți.

Străluce luna-n miez de noapte,
Privim mereu spre răsărit,
El este azi atât de-aproape,
Ne fericește-un infinit.

Din stele picuri de iubire,
Ne-adapă-n noapte ne-ncetat,
Ca să nu sece-a noastre inimi,
Să bată pentru Împărat.

Străluce apa cea întinsă,
Pe ea pășim... mereu vâslim,
Avem o țintă... este cerul,
Pe mare doar spre mal privim.

Chiar dacă valuri se ridică,
Ne aplecăm sub groaza lor,
Sî nu uităm... că ne conduce,
Stăpânul cel nemuritor.

Straluce harul printre vremuri,
El este azi nemărginit,
Aduce viață... fericire,
Prin har suntem noi mântuiți.

Nu vom lasa să ne oprească,
Nimic aici... pe-acest pământ,
Un steag al marei biruințe,
Purtăm mereu... cu noi e-un Sfânt.
Amin