Să nu mă lași fără de Tine,
Căci fără Tine eu aș fi,
O noapte fără de lumină,
Prin care doar aș rătăci.

Să nu mă lași fără iubirea,
Ce de la moarte m-a salvat,
Fără de ea... un snop de pleavă,
Aș fi... în foc ce-i aruncat.

Să nu mă lași fără de mila,
Ce mă-nconjoara zi de zi,
Căci fără ea doar spre pierzare,
M-aș îndrepta... eu aș pieri.

Să nu mă lași fără de harul,
Ce-i ca izvorul nesecat,
Fără de el aș fi o frunză,
Purtată de un timp uscat.

Să nu mă lași fără lumină,
Vreau urma Ta s-o văd mereu,
Căci unde ești... aș vrea odată,
Ca să ajung Doamne și eu.

S-ajung aș vrea în nemurire,
Unde sunt numai bucurii,
Dar pân-atunci aș vrea ca Tine,
Să fiu și eu până când vii.

Să nu mă lași fără nădejde,
Ea-mi dă speranță că-ntr-o zi,
În cer cu îngerii un cântec,
Eu voi cânta când vei veni.

Să nu mă lași fără speranță,
Căci vreau statornic eu să fiu,
Să trec de vise-n împlinire,
Unde nu este preatârziu.
Amin