Ca și zorii dimineții,
Va veni la noi Isus,
Ca și ploaia în pustie,
Ca și luna în apus.

Ca și vântul cel de vară,
Va fi când va răsări,
Soarele care vre-o dată,
N-are-apus... nu v-asfinți.

Ca și nufărul pe ape,
Ce-nflorește minunat,
Va fi clipa întâlnirii,
Cu al nostru Împărat.

Un miros de primăvară,
Îmbibat de multe flori,
Vom simți pe străzi de aur,
Așezate pe albi nori.

Ca și roua dimineții,
Către cer ne-om înălța,
Unde-și are locul ploaia,
Sus unde-i doar dragostea.

Căci avem noi legământul,
Cu Acel ce a creat,
Cerurile și pământul,
Ne-a făcut fii de-Mpărat.

Drumul trist înviorează,
Căci e toată-n mâna Sa,
Fericirea... bucuria-n,
Jertfa de la Golgota.

Doar El este mântuirea,
E salvarea tuturor,
El străbate vremi și ape,
Muta munți... strapunge nor.

Ca și-un sunet de vioară,
Va fi zborul către cer,
Ne va-ndeparta de locul,
Celor ce se sting și pier.

Ne va sta-n față vecia,
Și in ea noi vom păși,
De slujim cu bucurie,
Celui care va veni.
Amin