Stăpân ceresc şi Dumnezeu puternic
Ce-ai întocmit, hotare mărilor,
Tu ai făcut ca omul cel vremelnic
Să simtă harul Tău ocrotitor!

Ai stors din nori, un picure de apă,
Cu care, Ai acoperit pământul!
Dar omul nu a vrut ca să priceapă,
Şi tot mai mult Ţi-a refuzat cuvântul.

Te-ai întristat văzând fărădelegea
În care omenirea a ajuns!
Şi în mânia Ta adus-ai legea
Căci Duhul Tău a fost adânc străpuns.

Dar Ţi-ai ales un slujitor cucernic
Şi i-ai descoperit, ceareasca Taină!
Iar Noie a lucrat la planul veşnic
Corabia plutea pe a Ta palmă!

Ai dezlegat apoi, un vânt puternic,
Peste pământu-n apă-acoperit!
Şi apele la glasul Celui veşnic
Din nou în matca lor ele-au pornit.

Iar primul om ce calcă iar pământul
Cu tot ce a scăpat de la potop!
Ascultă iarăşi ce a spus Cuvântul
Şi viaţa a-nceput să aibă-un scop.

Trecură vremi şi veacuri pe pământ
Iar omenirea tot n-a înţeles!
Căci Dumnezeu de ar sufla un vânt
Tot ce-I viaţă ar fi iară-şi şters.

Priveşte Doamne astăzi omenirea,
Căci ne-am îndepărtat şi noi de Tine,
Dar nu osândă vrem, ci cu iubirea!
Să ne îndrepţi spre ţara care vine

21.06.2008gl