Ți-aduc Isus al meu suspin,
Și-a mea amărăciune,
Să-mi dai aș vrea doar bucurii,
Ce nu le are-o lume.

Ți-aduc durerea ce m-a dus,
Aici azi... jos la cruce,
Căci fără Tine nu mai pot,
Durerea mea a duce.

Ți-aduc povara să mi-o ei,
E un-apăsătoare,
Aș vrea să urc... dar ea mereu,
Ar vrea să mă coboare.

Ți-aduc și gândul tulburat,
De vremi atât de grele,
C-un strop de sânge să îl speli,
Să trec ușor de ele.

Să mă dărâme... n-a putut,
Zidit am fost de Tine,
Când m-ai salvat din rătăciri,
Și din a lor ruine.

Să trec vreau dincolo de greu,
Sub raze vii de soare,
În locul fără de apus,
Ce-n veci e o splendoare.
~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~
Cu Tine eu nu voi cădea,
Căci Tu îmi ești tărie,
Mi-e doru-aprins... și focul său,
Îmi este bucurie.

Căci m-ai primit așa cum sunt,
La cruce... lângă Tine,
Departe de a lumii greu,
Și de priviri haine.

Departe și de vrăjmășii,
Atât de-nverșunate,
În dragoste Tu ne-ai unit,
Nimic nu ne desparte.

Ne leagă azi acel cuvânt,, , Eu sunt mereu cu Tine",
Făgăduința ce-ai lăsat,
O port mereu cu mine.
Amin