Să-mi faci din lacrimi vreau o salbă,
S-o port la nunta ce va fi,
Să-ți fiu mireasa-mpodobită,
Cu tot aici ce-oi suferi.
Și din suspine o cunună,
Să-mi faci aș vrea... s-o port mereu,
Va fi aprins strălucitoare,
Căci astăzi mult suspin... din greu.
Din roua zilelor de strajă,
Un așternut să-mi faci aș vrea,
Ca să pășesc pe strălucirea,
Ce roua doar o poate da.
Vreau să găsesc o întâlnire,
Ce doar cu Tine ea va fi,
Pe calea plină de lumină,
La capăt când te-oi întâlni.
Din întristare... bucurie,
Să-mi faci atunci când te-oi vedea,
Pe cât de-adâncă-i întristarea,
Să-mi dai din bucuria Ta.
Să-mi fie zâmbetul sub lacrimi,
În freamătul de fericiri,
La umbra dragostei divine,
În a iubirii străluciri.
Din gânduri... zid de despărțire,
Să faci de tot ce este rău,
Sunt neclintite, doar în Tine,
În zbor spre ceruri cand sunt eu.
Din dragostea ce-i pentru Tine,
Să-ți faci o țintă, ca să fiu,
Sub ochii Tăi când trec adesea,
Prin uscăciunea din pustiu.
Să-mi fii izvor de apă vie,
La malul său să odihnesc,
Pe un nisip fierbinte Doamne,
Ce sub picioare îl strivesc.
Să-mi faci din viața mea o cale,
În față doar să pot vedea,
În fața vreau... să fie cerul,
Căci cerul... este... casa mea.
Amin