Aș vrea ca toate clipele de jale,
Să se prefacă doar în bucurii,
Din ele să îmi faca vreau o scară,
Să urc pe ea mereu spre veșnicii.
Aș vrea ca toate lacrimile mele,
Să se prefacă într-un dulce zbor,
În el m-aș înalța până la stele,
Aș trece ape, munți, câmpii și nor.
Aș vrea suspinul meu să potolească,
Furtunile ce vin în fața mea,
Să trec ușor de orice încercare,
Pe Domnul meu doresc eu a-l vedea.
O, de-aș putea s-alerg cât mai în grabă,
În urma mea sa fie tot ce-i greu,
Și cel ce astăzi inima îmi frânge,
Și cel ce stă în fața mea mereu.
~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~
Caci iată, apăsarea-i tot mai mare,
Și marea tulburată este ea,
E-atâta zarvă-n lumea pieritoare,
Dar trec ușor... urc dealul Golgota.
Căci drumul netezit mi-e de durerea,
Ce-odată pentru mine-a suferit,
Din jertfa Sa-mi sunt clipele de jale,
În ele-s bucuros... sunt mântuit.
Amin