Nu pofti nelegiuirea,
Cea de-o clipă... e păcat,
Iar păcatul este boldul,
Morții... de ne-nduplecat.

Ea te vrea răpus de teamă,
Să cuprindă n-o lăsa,
Inima-ți care se zbate,
Lasă teama-n urma ta.

Nu pofti plăcerea lumii,
Stai departe... n-o dori,
Este poarta către moarte,
Lumea te va nimici.

Este plânsul fără capăt,
Este iazul cel de foc,
Nu sorbi a ei plăcere,
Te va nimici pe loc.

Nu călca pe urma care,
Nu e soare... este ea,
Urma care te conduce,
Într-o moarte rece, grea.

Stai pe cea strălucitoare,
Chiar de uneori ți-e greu,
L-al ei capăt te așteaptă,
Numai Unul... . Dumnezeu.

Nu pofti sclipiri străine,
Căci amăgitoare sunt,
Pline de amărăciune,
Goale de ce este sfânt.

Desfătare să îți fie,
Doar ce e Dumnezeiesc,
Căci Dumnezeirea este,
Drumul către-un loc ceresc.

Nu călca pe urma lumii,
Bucurii nu vei găsi,
Numai harul suferinței,
Poate a te ferici.

Viața trece, ea se duce,
Mergi spre cea fără sfârșit,
Ca să vezi... ce minunată-i,
Dragostea din infinit.
Amin