În noi fă Doamne ca să fie,
Ce-a fost în Tine când veneai,
Din slava celor ce-s divine,
Ca viață pentru noi să-ți dai.

Lumina cea care straluce,
Pe fața Ta să o avem,
Să vadă orbii ce frumoasă,
E calea care o urmăm.

Fă dragostea în noi să ardă,
Și dorul după tot ce-i sfânt,
Ca să privim numai spre tine,
Prin alergarea pe pământ.

Umili sa stăm în așteptare,
Asa cum Tu cândva stăteai,
Plin de iubirea răbdătoare,
Când dealul Golgota urcai.

În noi fă Doamne bucuria,
Ca să-nflorească zi de zi,
Privind mereu spre izbăvire,
Din ziua când vei reveni.

În inimă să fredoneze,
Cântarea cea de mulțumiri,
Cum o cantau străpunși de fiare,
Plini de durere-acei martiri.

Un far să fim în miez de noapte,
Cum străluceai doar Tu mereu,
Ca să se vadă-n noi lumina,
Ce-o are numai Dumnezeu.

Pana la capătul de cale,
În lupt-aprinsă... cea mai grea,
Să stăm mereu doar în picioare,
Așa cum Tu stăteai cândva.
Amin