Nu m-ai lăsat vre-o dată singur,
Căci Doamne-n ceasul cel mai greu,
Iubirea Ta fără de margini,
În viată o vedeam și eu.

Nu m-ai lăsat în strâmtorare,
Atunci când gura-mi te-am chemat,
Cu mâna Ta biruitoare,
Din stramtorare m-ai salvat.

Nu m-ai lăsat sa gust amarul,
La ușa mea Tu ai bătut,
Ca să cunosc ce-nseamnă harul,
Ce ma-nsoțit de la-nceput.

Nu m-ai lăsat să plâng în vale,
Prezenta Ta m-a mângâiat,
Să nu cunosc ce este grija,
Căci Tu de grijă mi-ai purtat.

Nu m-ai lăsat sub nor de ploaie,
Când marea valuri ridica,
Tu m-ai trecut de munți și ape,
Să văd în viață slava Ta

Nu m-ai lăsat să știu ce-i clipa,
De teama care tot venea,
M-ai ridicat cu-a Ta putere,
Să pot sa trec ușor de ea.

Îți mulțumesc pentru iubirea,
De la-nceput ce mi-ai purtat,
Îți mulțumesc de mântuirea,
Nemeritată ce mi-ai dat.

Îți mulțumesc că sunt azi fiul,
Ce-l îngrijești Tu zi de zi,
Îți mulțumesc că am un Tată,
Orfan aici eu nu voi fi.
Amin