Stai o clipă și privește-n orice clipă-n răsărit,
Ca să vezi cum va răsare, vremea cea din infinit.

Să-ți îndrepți întruna ochii, către un sfârșit de vremi,
Și în cele ce-s din urmă, niciodat să nu te temi.

Cântă o cântare nouă, credincios pân-la sfârșit,
Cântă... chiar de cânți de jale, chiar de ești tu prigonit.

Chiar de ar urla și marea, lumea de te-ar judeca,
Nu fi trist... ai o valoare, dată doar de jertfa Sa.

Să urăști ce este răul, doar pe Domnul să-l iubești,
El e singura speranță, Domnul slavilor cerești.

Nu te va lăsa vre-o dată, te-nsoțeșe slava Sa,
Scut îți este-n orice vreme, luptă El în lupta grea,

De-ar fi noaptea-ntunecată, să privești prin ochii Săi,
Vei fi dus mult mai departe, de cărarea celor răi.

Vei ajunge unde ziua, nu apune niciodat,
Răbdător fii pân-la capăt, să placi Celui preaînalt.
Amin