Iubirea Ta la pieptul Tău mă strânge,
Suspinu-mi când cunoașe un apus,
Nici harul Tău pe culmea de durere,
Nu este el vre-o dat de mine- ascuns.

Nici mila Ta nu-mi ocolește pasul,
Sub aripa-ți întinsă odihnesc,
Ce minunată este ziua cea cu Tine,
Din zorii ei eu fericit pornesc.

Iubirea Ta mi-arată infinitul,
Spre el să mă grăbesc mă face ea,
Ea norii depărtează și mă duce,
Să uit de cel dureri ce-mi aducea.

Să uit de suferințele-ntâlnite,
Alungă chiar și teama ca să fiu,
În zbor în orice vreme apărută,
În noapte, sau sub soare auriu.

Iubirea Ta alung-orice tăcere,
Privirea să-mi pătrundă-n infinit,
S-atingă răsăritul ce se-arată,
S-aștept să intru-n el eu odihnit.

Mereu mă însoțește și mă leagă,
De tot ce e divin Iubite sfânt,
Doar dragostea din moarte mă trezise,
Să am cu Tine azi un legământ.

Chiar dacă vântul vieții mă va bate,
Mă-mbrac mereu în dragostea ce-mi dai,
Ea poate să mă treacă de furtună,
S-ajung din lupta grea, cu Tine-n Rai.

În suflet mângâierea este vie,
Căci veșnică este iubirea Ta,
Nu stă o clip-ascunsă printre clipe,
Sub cerul Tău o simt de partea mea.
Amin