Să dai inimii o haină,
Dragostea să fie ea,
Ca să nu o bată ploaia,
Norul când va apărea

Dă și buzelor un zâmbet,
Să zâmbească Domnul meu,
Să îți spună numai Ție,
Lauda în cânt mereu.

Să mă-mbraci în fericire,
Focul ei să fie-aprins,
Ca să simt ce este dorul,
Vreau să fiu de el cuprins.

Să nu lași ca briza mării,
Să-mpietrească simțul meu,
Lasă razele de soare,
Să-mi arate drum Tău.

Să mă-mbraci în bucurie,
Ca să pot mereu visa,
Pe-aripa iubirii Tale,
Vreau sa zbor spre slava Ta.

Bucuria este plină,
De puterea ce-o deții,
Lasa-i haina peste mine,
Ca să am doar bucurii.

Cu fiori fierbinți coboară,
Să mă-nalți pe brațul Tău,
Ca să nu mai simt în viață,
Greul ce îl duc cu greu.

Haina alb-a mântuirii,
Vreau peste ființa mea,
Să o lași... s-ajung la Tine,
Să găsesc odihna Ta.

Nu aș vrea să dai uitării,
Legământul ce-am făcut,
Umple-ma de-acea iubire,
Ce o are-un început.

Ca să fiu până la capăt,
Foc aprins de cer un dor,
Să mă-nalți în clipa care,
Tu vei reveni pe nor.
Amin