Vino Doamne mai în grabă,
Căci poporu-i prigonit,
Te așteaptă cu suspine,
Este el batjocorit.

Vino să-i ridici povara,
Căci e uneori prea grea,
Lasă răni adânci în urmă,
Doamne nu îl mai lăsa.

Vino căci durerea-i mare,
Bicele în el lovesc,
Dar tăcut înaintează,
Către un tărâm ceresc.

Lacrimile multe-amare,
Sunt vărsate de popor,
Vino să le ștergi mai iute,
Vino cu un ultim zbor.

Stă mereu în așteptare,
Jos, umil la crucea Ta,
Peste el bat anotimpuri,
Marea-l tulbură și ea.

Valuri multe ea ridică,
Însă el e neclintit,
Te așteaptă zi și noapte,
Nu-i poporul ațipit.

Te așteaptă-n rugăciune,
Te așteaptă lăudând,
Al Tău nume și-a Ta slavă,
Fredonând mereu în cânt.

Te așteaptă ca pe norul,
Prevestit Tu să cobori,
Să aduci al veșniciei,
Mult azi așteptații zori.

Steagul cel de biruință,
Fă să fie înălțat,
Pentru cei care porunca,
Împlinind-o au luptat.

Vino mai în grabă Doamne,
Te rugăm... nu zăbovi,
Să îți ei Mireas-aleasă,
Ce te-asteaptă zi de zi.
Amin