Multe inimi azi în adunare,
Sunt departe de Dumnezeul cel mare,
Atâtea parcă sau împietrit,
În fața Celui iubit.

Ori cât ai încerca,
Tot de piatră sunt acuma!
Cu toate căci se vestește Cuvântul lui Dumnezeu,
De piatră rămân tot mereu.

Multe inimi nu cunosc în dată,
Pe Sfântul din slavă,
Cu toate căci mărturisesc,
Și spun căci cu Domnul trăiesc.

Ele nu cunosc pe Dumnezeu,
Sunt prea împietrite mereu!
Se laudă căci sunt schimbate,
Dar cu faptele îl tăgăduiesc mai departe.

O adunare foarte împietrită,
Care se pregătește de nuntă,
Cum poate zbura acasă,
Când inima ei este de gheață.

Cum poți să spui căci ești mântuit,
Când de fapt tu ești de granit!
Nu se mișcă inima ta,
Tot împietrită rămâne ea.

Sau poți să spui degrabă,
Căci cunoști pe Isus în a ta viață,
Când inima ta prietenul meu,
Este răceală tot mereu.

Multe inimi astăzi sau împietrit,
Ei nu cunosc pe Cel iubit!
Cu toate căci L-au cunoscut în dată,
Dar sau depărtat de mâna cerească.

Atâta sau împietrit,
Căci nu se mai sensibilizează nici un pic,
Le spui din Cuvântul lui Dumnezeu,
Dar tot împietrite rămân mereu.

O, Doamne nu lăsa,
Această împietrire acuma!
Nu lăsa poporul Tău,
Să se împietrească la greu.

De atâtea ori Tu ai vorbit,
Dar poporul tot împietrit,
Nu se poate dezvinovăți în dată,
Căci nu a auzit vocea Ta cerească.

Bine ar fi dacă s-ar trezi,
Poporul pentru veșnicii!
Să lase deoparte,
Împietrirea aceasta de moarte.

Dar fără ajutorul Tău,
Tot împietrit rămâne mereu,
Numai Tu mai poți face ceva,
Cu poporul acesta acuma.

E adevărat Sfinte Tată,
Semne și minuni au avut loc degrabă!
Ca poporul să nu se împietrească,
Ci să fie treaz până în marea dimineață.

Dar mult nu a durat,
Căci în impietrire sau aruncat,
Au ajuns departe de Duhul Tău,
Împietriți la greu.

Numai Tu mai poți face ceva,
Să îi scapi de împietrire acuma!
Numai Tu poți Dumnezeule mare,
Să dai o salvare.

Să dai o salvare cerească,
Până nu e prea târziu în dată,
Numai Tu mai poți face ceva,
Ca poporul să nu mai fie împietrit acuma.

Amin