Doamne sunt un fanatic?
Doamne! ! Sunt un fanatic
Așa spun prietenii mei...
Aș dori că să le spun
De frații mâncați de lei
Sau de frații care-au fost,
Unși cu smoală, pe-o prajină
Nopți la rând au luminat
A palatului gradina...
Sau... ? Să spun de mame sfinte... ! ?
În arene-ngenuchiate
Cum dădeau leii târcoale
Zmulgându-le pruncii din brațe...
Doamne aș vrea ca să le spun
De apostoli și părinți
Ce pentru a lor credință
Pe grătare au fost fripți
Să le spun iubite Tata... ?
Că nu le-a fost viața dragă
Când mușcau leii din ei
Înălțau imnuri de slavă...
De opresc pe câte unul,
Și de Tine vreau să-i spun
Nicidecum nu vor s-auda
Mă privesc ca pe-un nebun
Vreau și eu ca să le spun
Că, oricât mă prigonesc
Vreau și eu că ai mei frați
Viața să nu mi-o iubesc
Să mă uit spre Răsplătirea
Ce pentru mine ai scris
Să rămân in brațul Tău
Până vin în paradis
Dar mă tem c-a mea credință
Să nu fie prea măruntă
Să nu pot ședea cu ei
La a Ta masa de nuntă
Mă încred în mână Ta
Și în sfânt Cuvântul Tău
Că ai scris în Cartea Vieții
Tata! Și numele meu. Amin!