RAMAI IN CREDINTA DE NECLINTIT


Cum stă stejarul cel falnic, neclintit
În bătaia vântului, sub furtună şi ploaie,
Cu rădăcinile-n pământ bine-nfipt
Drept, puternic şi nimic nu-l-ndoaie.

Aşa rămâi tu în credinţă de neclintit,
Statornic, să nu te-nfrice duşmanul.
Din focul urii, tu vei ieşi mai oţelit,
Chiar de sub loviturile cu toroipanul.

Făclia ce te-ntăreşte şi la cer te-nalţă,
E puterea dată de iubirea Celui de sus.
Şi-n fiecare clipă durerea te-nvaţă,
Căci pacea, iubirea ţi-le dă numai Isus.

Se-nalţă doar credinţa cea adevărată,
Pe treptele sfinţirii ce urcă la cer.
Inima care în Isus e bine ancorată,
Bate la fel prin foc, crivăţ sau ger.

Credinţa dă viaţă, hrană sufletului tău,
Dă discernământ şi o nouă suflare,
Veghează, te păzeşte de tot ce e rău,
Îndrumă spre sfinţire a ta umblare.

În cuptorul încins te ţine-n picioare,
Căci credinţa testată-n foc e aleasă.
Orice furtună, oricât de ameninţătoare,
E o pală de vânt în vălul tău de Mireasă.

Credinţa te-nalţă peste ameninţări,
Orice greutate, devine mai suportabilă.
Simţi căldura iubirii albastrelor zări,
Mâna celui ce are o iubire inegalabilă.

Isus are toată puterea-n cer şi pe pământ,
Şi te-nconjoară cu dragostea şi mântuirea.
Îţi dă veşnicia prin Sfântul Său Legământ,
Izvorâtă din iubirea, ce-a născut-o Jertfirea.

Amin