Mireasma Ta Isuse e cea de pâine coaptă
Ce zilnic mă îmbie spre a harului vatră
Să sorb cu nesaț din aroma cea vie
Adânc cugetând la un bob de sub glie
Ce unică poveste de viață și jertfire,
ascunzi în a ta plămădire!
Pâine rumenă, crescută în al Tău cuptor de iubire
Ce jertfă de dus câtă frângere și zdrobire
Câtă fericire adusă în cei flămânzi și însetați după neprihănire
Cu ochii sufletului meu, privesc spre chipul Tău adevărată Pâine
Și-aș vrea ca-n orice răsărit să mă saturi de Tine
Privesc mâinile Tale, foamea lumii hrănind
Mereu dătătoare a toate, din iubire jertfind
Mâini ce nu obosesc să scoată din vatră
Pentru tine și mine pâinea cea coaptă
Privesc cum îngândurat bați apoi pâinea pe-o lespede de lemn
Ca atunci când pentru al meu păcat Te lăsai lovit din al iubirii îndemn
Ca atunci când cei ce Te băteau Ți-au cerut să le prorocești
În vreme ce Tu nu conteneai să-i iubești
Ce tainică poveste ce rod ce împletire
Între a vieții Pâine și cea de trup hrănire
În bobul de sub glie, ce tainică zdrobire
Ce rod bogat aduce spre-a ta și a mea trăire
Și Bobul sfânt din ceruri ca dar născut în iesle
S-aducă lumii viață și har de bună veste
Când copii eram fără grija zilei de mâine
Făcea bunica, cu un cuțit, crucifix pe proaspăta pâine
Iar după ce o felia și masa era gata,
ne săturam toți cu pâinea de la Tata
Apoi bunica strângea cu treimea degetelor fiecare fărâmitură
și le ducea la gură.
E păcat- zicea să facem risipire
Din pâinea dată nouă cu atâta iubire
Și astăzi cred că a zilnicei pâini risipire
Și a Pâinii cerești irosire plătită cu preț nemăsurat, este păcat!
Văd chipul Tău Isuse ivit în rugăciuni
Și trupul Tău aievea în pâinea frântă-n mâini
Frânge Tu în mine, pâinea ce pe lespede bătută stă gata
Adânc să mulțumesc că odată cu ea Te oferi cu drag mie, Pâine vie, ca dar de la Tata…
Și cum aș vrea Isuse ca-n inima smerită
Să port a Ta mireasmă de pâine rumenită
În vatra casei Tale să fiu o mărturie
Ca să-i atrag pe oameni spre Tine pâinea vie.

Ghiță Stoian ✍️
12.11. 2024