Odată, Iosif și Maria
Băteau la porțile-ncuiate
Înfrigurați și obosiți
Să caute gazdă peste noapte
Dar vai, răspunsul ce-l primeau
Era același: , , N-avem loc"
Și iar porneau la drum prin frig
Doi călători fără noroc...

Acum, pe strada vieții noastre
Trece Isus și Se oprește
La ușa mea, la ușa ta
Spunându-ne că ne iubește
Și totuși ce puțini sunt cei
Ce ușa inimii deschid
Ca Domnul Slavei să Se nască
În locul rece și arid...
Mulți pus-au lanțuri și zăvoare
Și spun ursuzi: , , Noi, n-avem loc!
Aici avem dorințe multe
Mândrie, bogății, noroc
Și pentru Tine n-avem timp
Căci timpul nostru-i prețios!
Revino mai târziu când trupul
Va fi bătrân, neputincios!"
O, cât de răbdător e Domnul
El încă stă la ușă ta
Deși răspunzi cu, , N-avem loc!"
Nu Se îndură a pleca!
Deschide-I inima, creștine,
El încă bate... Nu auzi?
Acum e timpul să-L primești
Acum e timpul să-I răspunzi!

Vulcan-12-11-2024
Mary