Ești cuprins de frământare?
Ești trist și îngrijorat?
Te întrebi cu disperare
Dacă Domnul te-a uitat?
Chiar de ești un fiu al Slavei
Crezi că El te-a părăsit?
Șoaptele de Duh, suave,
Tu nu le-ai mai auzit?
O, de ce să-ți pierzi credința
Suflet drag lui Dumnezeu?
Nu știi tu că biruința
Îți vine din cer mereu?
Ai uitat din câte ape
Și din câte văi te-a scos?
Nu poate El să te scape
Din groapa cea mai de jos?
O, ba da! El e cu tine,
Tu ești al Său fiu iubit!
Astăzi, dar, să știi prea bine
Că El nu te-a părăsit!
Odihnește-te în Domnul,
Pe-ale Lui promisiuni
Ca să-ți fie dulce somnul
Și visând, să vezi minuni!
Și să vezi de dinainte
Ca Iosif, în toi de noapte,
Cum sunt planurile sfinte
Pentru tine, dragă frate!
Dumnezeu e Cel ce cheamă
La viață dintre morți,
Deci, fii dar fără de teamă:
El prin ziduri face porți!
Și prin marea cea adâncă
Poate El cale să-ți facă
Să te pună sus, pe stâncă,
Cu a ta casă întreagă!
Dar nu-ți pierde din credință
Căci El nu te-a părăsit
Ci curând tu biruință
Vei avea, suflet iubit!