DE N-AR FI FOST SOLIDARA LUMINA CU IUBIREA



Gândul veşniciei rodeşte-n versul meu...
Pătruns de iubire divină... dulce tărie...
Înseninat... zboară gândul... la Dumnezeu.
Credinţă temerară... lumină... veşnicie...

De n-ar fi fost solidară Lumina cu Iubirea...
Îndemnul spre-nălţimile cereşti... ar fi murit.
Sămânţa credinţei... grabnic îşi găsea pieirea,
De n-ar fi fost pământul... de Domnul desţelenit.

Când izvorul sacru... hrăneşte al meu suflet.
Şi-n străfundul inimii sfinte... vise poposesc.
Arde-n mine dorinţa... unui sfânt umblet...
Şi-alerg la Cruce... pe Hristos să-L regăsesc.

Aştept... din cerul sfânt să picure iertarea...
Despovărată de patimi... păcat... şi durere...
Bucuria mântuirii... revarsă înseninarea,
Din izvorul iubirii... nesecat... plin de putere.

Amin!