Ferice de omul care,
iubește pe Dumnezeu,
Are pace, bucurie,
mulțumit este mereu.

Legea Domnului iubește,
și e binecuvântat,
Duhul sfânt în el rodește,
de ceruri e ancorat.

Nu se teme de vești rele,
el rămâne neclintit,
Prin credință-înaintează,
către cerul mult dorit.

Urcă tot mai sus pe piscuri,
nu rămâne jos în vale,
Țelul lui este Hristos,
și a cerului splendoare.

Ferice este de omul,
ce umblă-n neprihănire,
Are inima curată,
a Domnului ocrotire.

El se bizuie pe Domnul,
și îl laudă ne-ncetat,
Fața lui este senină,
căci e binecuvântat.
Amin!