Mi-ai frânt pentru o clipă zborul
Și m-ai lăsat să cad... Să cad...
Și morții să îi simt fiorul -
Al lipsei de Hristos neant...

O clipă Ți-ai întors Obrazul
Și Ochii Tăi... Și Ochii Tăi...
Și m-ai lăsat să-nfrunt talazul
Și ale Iadului văpăi...

O clipă Ți-ai păstrat tăcerea
Și eu gemeam... Gemeam... Gemeam...
Și - fiară - m-a străpuns durerea,
C-a Ta Iubire n-o vedeam...

O clipă Ți-ai oprit Tu Mâna
Și să mi-o-ntinzi n-ai vrut... ! N-ai vrut... !
Și m-am izbit, gustând țărâna,
Să înțeleg din ce-s făcut... -

Ce aspră fire, zgrunțuroasă...
Cum se destramă-n firmituri...
Și-acum mă-ntreb... - De ce-Ți mai pasă
De-a noastre jalnice făpturi... ? -

Siberii negre și mâloase,
De ți-e și scârbă să privești...
De mine eu mă dezgustasem -
De ce, Isuse, mă iubești... ?

Căci dacă eu - un boț de tină -
Mă tângui deznădăjduit,
Tu mă cunoști cu ce Lumină... ?
Și să mă cauți de ce-ai venit... ?

Din mine Pasăre Măiastră
Născuse Palma-Ți în calvar,
Din negrul lut spre bolt-albastră
Să zboare fără de hotar...


De ce mi-ai frânt o clipă zborul... ? -
Să știu că aripa mi-e scrum...
Să simt al Dragostei fiorul,
Când Tu mă vei zbura de-acum...

Că sunt al Tău și-a Tale-s toate -
Văzduhuri, Ceruri, Galaxii...
Și nimenea nimic cu poate -
O, fără Tine, nici a fi... !

De ce-ai întors iubita-Ți Față
Și-ai Tăi Luceferi clocotind... ? -
Să însetez de Dimineață...
Să-i caut, să-i caut, să-i caut... iubind...

De ce-ai lăsat eu a învinge
Muginde mări și foc cumplit... ? -
Să văd nimic că nu m-atinge... !
Să știu că Tu le-ai poruncit... !

De ce-ai tăcut o clipă, Tată,
Ca iar și iar să mă sfârșesc... ? -
Să-mi văd încrederea de-i toată
În Planul Tău și de-l iubesc...

De ce-ai lăsat ca de durere
Să fiu așa de sfâșiat... ? -
Să fiu părtaș l-a Ta putere... !
Da-ntâi... la ce ai îndurat...

Doar mi-ai răspuns la rugăciune.
Și de-aș vedea acum un Rost... -
Că Tu îmi dărui o Minune -
Isuse-al meu, să Te cunosc... !

De ce-ai oprit o clipă Mâna,
S-o-ntinzi la timp când ai putut... ? -
Cu-amar să-mi gust acum țărâna
Și dulce firea cea de duh...

Să știu că dintr-un boț de tină -
Disprețuit... Murdar... Murdar... -
Făcut-ai Pasăre Divină,
Ce zboară pe Aripi de Har...



Aceasta-l "Lecția cea dură",
Ce taie ca un bisturiu
În Mâna Bună ce se-ndură -
Viața e-n Hristos cel Viu... !

În El e Zbor spre Nemurire
Și nu în noi... ! O, nu în noi...
De nu pricepem ce Iubire,
Ne frânge "zborul"... și 'napoi.

Și iar... Și iar... Și-a câta oară
Gusta-vom lutul cel amar... ?


O, frații mei... Nu ne-nfioară
Mărețul Har... ! ? Mărețul har...

Amin.