De mâine...

De mâine-am să mor mai puțin,
mă prind cu ardoare de viață,
și pe-oricare zâmbet, pe față,
îl fac să-nfloreasca deplin.

Din mari disperări îmi revin,
presimt cât de bine-o să fie,
nădejdea în suflet mi-e vie -
îmi scriu biruință-n destin.

De mâine renunț să mai mor
de frici, de tristeți, de primejdii,
m-ascund sub aripa nădejdii,
spre-al meu fericit viitor.

Credința mi-e aripi și zbor,
în stare de cer să mă lege,
acolo Cristosul e Rege,
eternul și blândul Păstor.

Din greu întuneric mă smulg,
Isus mi-e, de astăzi, lumină,
mișcat de atingerea-I fină,
mă-nalț către El ca un fulg,

Și-nving, lângă El, orice rău,
și moarte, și grea disperare,
proclam, când Lumina apare:
Isuse, ești viu, sunt al Tău!

15 octombrie 2024