GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
M-am gândit la ce-i viața... și am respirat,
Am închis ochii o clipă... și am oftat,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine... ce aleg.
De aș avea palate și aș avea averi,
Ce aș face eu cu ele, aș da, dacă îmi ceri?
Sau aș privi cu milă, m-aș închina la ele,
Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele? ! ...
Dar eu nu am palate și nici nu am averi,
Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri,
Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai,
Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.
Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg,
Dar eu, doar pentru mine cu ele azi alerg,
Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint,
Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind,
Și o inimă ce bate în pieptu-mi pământesc
Și ai cerut anume, dușmanu-mi să iubesc,
M-ai înzestrat pe mine cu grai și cu auz,
Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz,
Căci am privirea clară și toate eu le văd,
De aceea strig la Tine, doar fă-mă ca să cred,
Căci dacă n-am credință, ce rost a mea durere
Și dacă n-am iubire, Tu nu găsești plăcere,
De aceea în rugăciune mă plec și te implor,
Să umpli a mea ființă de un năpraznic dor,
Să-mi fie dor de Tine și voia Ta să fac,
Să am pe buze miere și să nu pot să tac,
Să spun la oricine de jertfa lui Isus
Care a murit pe cruce și pace ne-a adus,
Care a înviat, anume, ca să înviem și noi
Și m-a spălat pe mine și v-a spălat pe voi,
Să fim fără păcat, să n-avem nici o pată
Și a pregătit din timpuri străvechi a mea răsplată,
Și a ta răsplată te așteaptă-n veșnicii,
Cu inima la Domnul doar trebuie să vii,
Căci altfel ce e viața... nu are nici un sens,
De aceea-n rugăciune eu fac un nou demers,
Căci viața poate fi un preaplin sau eșec,
Depinde doar de mine... ce aleg.
Emilia Dinescu