Ne ești urâtă, Slăbiciune,
Și-adesea te disprețuim...
Dar porți în tine o minune
Și tu însemni un Dar divin.

De-atâtea ori fugim de tine...
Și când ne vii, așa ades
Ne este frică și rușine
De chipul tău neînțeles...

Dar Fiul ca Odraslă slabă
Dintr-un pământ uscat crescu
Și-a Tatălui întreagă Slavă
'N-a Sa viață se văzu... !

El, Dumnezeul nostru tare
Și niciodată biruit,
Se preschimbase într-o... Floare,
De pas de om spre-a fi strivit.

Și noi privim spre Preaînaltul
Și proslăviți tânjim la fel...
Dar am gusta vreodată praful
Și slăbiciunea Lui de Miel... ?


Tu ești frumoasă, Slăbiciune,
Și-ai merita să te iubim...
Căci porți în tine o minune
Și tu însemni un Dar divin.

Să fim noi slabi, iar Domnul tare,
Cu-a Sa Putere de ne-nfrânt... !
Să fim noi mici, iar Domnul mare
Și-n noi mai minunat crescând... !

Să fim noi fără strălucire
Și El în noi mai strălucit... !
Noi mai nevrednici de iubire
Și El în noi mai proslăvit... !

Amin.