NTOARCE-TE ROMÂNE
Tu, române, vrei de toate,
Vrei averi și vrei palate,
Dar aici le lași pe toate,
În mormânt când ai să pleci,
Ai să pleci, poate, pe veci.
Ai plecat după avere,
Căci erai om în putere,
În neagra străinătate
Să te umpli de păcate,
Ai lăsat copii și casă
Ca s-aduci un ban pe masă,
Căci ai vrut să ai putere,
Să ai fală și avere,
Ai uitat de Dumnezeu,
Banul este al tău zeu,
Printre spini și mărăcini
Lupți că ești printre străini.
Dar, te rog, să te oprești,
Doar o clipă să privești,
E de preț ce ai câștigat
Sau ce Dumnezeu ți-a dat?
E de preț banul murdar
Sau copilul dat în dar?
E de preț mândria lumii
Sau soția și copiii?
Cu averi ai bucurie
Sau cu a ta familie?
Te rog, oprește-te o clipă,
Privește și gândește,
Azi ești pe lume frate,
Dar viața se sfârșește,
De ai palate în viață
Și ai averi, de toate,
Tot nu le iei cu tine,
Te duci cu a tale fapte
Și a ta credință moartă.
Te rog, revino-ți frate,
Și vino în a ta țară,
Căci ai copii aici,
Cea mai de preț comoară,
Pe care Domnu-așteaptă
În brațe să îi pui,
Să-i crești cu încredințare,
Să-i crești pentru altar,
El ți i-a dat în dar.
Emilia Dinescu