Când păcatul domnește,
Nimic în biserică nu propășește!
Totul parcă este închis,
Căci păcatul a intervenit.
Unde este păcat mere,
Acolo nu vine Domnul din zare,
Domnul nu are ce căuta,
Dacă e păcat în biserica ta.
Unde păcatul domnește,
Duhul Sfânt nu propășește!
Doar diavolul rânjește în dată,
Căci a reușit biserica să adoarmă.
Păcatul multe ravagi a făcut,
Chear cu primi oameni pe care Domnul ia făcut,
Tu crezi căci astăzi ceva s-a schimbat,
Dacă păcatul l-ai acceptat?
Păcatul te omoară prietenul meu,
Ba mai mult te desparte de Dumnezeu!
Și te duce departe,
Unde nu ți-ai dorit chear la moarte.
Unde păcatul domnește,
Nimic nu merge,
Doar moartea în jur domnește în dată,
Într-o adunare ștearpă.
Cum este biserica ta,
Unde ești tu acuma!
Este păcat în jurul tău,
Sau Duhul Sfânt tronează mereu.
Domnește păcatul în biserica ta,
Nu este bine atuncea,
Păcatul nu va face altceva,
Decât să vă distrugă acuma.
Te va distruge și pe tine,
Dacă păcatul o să mai persiste!
Dacă păcatul este tot așa,
Oare ce cauți în locul acela.
Căci unde păcatul domnește,
Dumnezeu nu locuiește,
El nu are ce căuta,
Dacă este mult păcat în biserica ta.
Este bine dacă ne v-om trezi,
Tot poporul pentru veșnicii!
Căci astfel nimic nu se va schimba,
Doar moartea noastră acuma.
Trebuie să înțelegi prietenul meu,
Păcatul trebuie să dispară din trupul tău,
Ba mai mult să dispară în dată,
Chear din biserica ta actuală.
Dacă păcatul te-a îngenuncheat,
Trebuie să te întorci degrab'!
Trebuie numai de cât,
Să vi la Domnul Isus.
Numai El te poate ajuta,
Și chear biserica ta,
Numai Dumnezeu,
Mai poate face ceva cu poporul Său.
Căci dacă păcatul va continua,
Moartea se va striga!
Tot poporul va pieri,
Dacă nu renunță la păcat pentru Cel din veșnicii.
Nici biserica nu va mai propăși,
Nici un dar duhovnicesc nu se va mai ivi,
Va fi ca un cimitir spiritual,
Dacă poporul nu renunță la păcat.
Dumnezeu poporul a înștiințat,
Și de atâtea ori poporul a ascultat!
Să nu lase în mijlocul său,
Păcatul să domnească mereu.
Nu putem să spunem căci nu e așa,
Nu putem spune căci Domnul nu a vorbit atuncea,
Ba mai mult ne-a și avertizat,
Să nu ne compromitem cu păcatul niciodat'.
Și tocmai asta am făcut,
Am acceptat păcatul în mijlocul nostru acum!
Calea strâmtă am lărgit,
După lumea care ne-a adementi.
Păcatul în mijlocul nostru a pătruns,
Și foarte lumești ne-a făcut acum,
Parcă în biserică a intrat,
Lumea în loc de Cel Preaînalt.
Nu putem să spunem căci nu este așa,
Aceasta e realitatea acuma!
Păcatul în biserică domnește,
Și el tot mai mult se mărește.
O, Dumnezeule mare,
În ce situație am ajuns sub soare,
În ce stare decăzută e biserica acum,
Din cauza păcatului care a pătruns.
Parcă nimic nu se mai poate face,
Degeaba se mai spune să ne întoarcem din noapte!
Nimeni nu mai reacționează nici un pic,
Căci păcatul pe toți a adormit.
Aceasta este starea actuală,
Când păcatul domnește în dată,
Dumnezeule mare,
Mai fă o cercetare.
Noi nu am ascultat la ce Tu ai spus,
Să nu lăsăm păcatul în mijlocul nostru acum!
Și tocmai asta am făcut,
Crezând căci noi știm mai bine acum.
Rezultatul îl vedem fiecare,
Fiecare vede aicia sub soare,
Căci sfințenia cu adevărat,
Din popor a plecat.
Calea îngustă nu se mai ține,
Se ține calea largă cu a ei lume!
Tu însuți vezi unde am ajuns,
Dacă nu am ascultat de ai spus.
Dar oare mai este ceva de făcut,
Pentru un popor pierdut,
În păcat și mocirlă mereu,
Departe de Dumnezeu.
Oare mai este vre-o speranță,
Se mai poate face ceva în dată!
Pentru un popor care a uitat,
Legământul cu Tine încheiat.
Se mai poate face ceva,
Pentru un popor care îi place în păcat acuma,
Speranță ar mai fi cu adevărat,
Să se întoarcă la Cel Preaînalt.
Cu toată inima sa,
Cu tot sufletul acuma!
Să caute pe Dumnezeu cu adevărat,
Și să scoată păcatul afar'.
Dar cine oare face așa ceva,
În ziua de astăzi chear acuma,
Cine îi place să meargă cu adevărat,
După sfințenia pe care Domnul a dat.
Cum să renunțe poporul la idolatrie,
Când îi place mult și îi convine!
Îi place păcatul unde l-a adus,
Chear dacă este departe de Cel de sus.
Degrabă ni se tot spune mereu,
Să ne întoarcem la Dumnezeu,
Nu ne place când auzim așa ceva,
Ne place să ne spună calea largă acuma.
Cum îi place la fire,
Așa ne place să ne spună!
Și noi nu vedem nici un pic,
Cum domnește păcatul care a orbit.
Aceasta este starea actuală,
În care ne găsim în dată,
Dacă nu scoatem lumea afară,
Toți v-om pieri odată.
Toți v-om pieri de la mic la mare,
Dacă mai lăsăm păcatul în adunare!
De aceia să nu mai stăm așa,
Să scoatem păcatul afară acuma.
Căci vedem fiecare,
Nici o propășire sub soare,
Nu putem să ne mințim,
Fiecare vedem și știm.
Căci nu mai este propășire,
Și nici un pic de sfințire!
Nu putem spune căci nu e așa,
Cu toți vedem lucrul acesta.
Dumnezeu să ne ajute pe fiecare,
Să ne cercetăm aicia sub soare,
Și să ne întoarcem cu adevărat,
La Domnul care ne-a creat.
Să nu mai acceptăm nici un pic,
Păcatul care ne-a învins!
Ci noi să învingem păcatul mereu,
În Numele lui Dumnezeu.
Amin