S- a scurs o clipită, în marea uitare,
E vremea târzie și-apusul e- n zare.
Vin mii de arhangheli cu torțe aprinse,
Cu inimi se rouă și pletele ninse.

E timpul din urmă, în clocot e lumea,
Pornește prigoana, deschisă- i genunea.
Degeaba se cheamă un nume: Preasfântul!
Ai tot amânat să-mplinești legământul!

E vremea târzie și vine- nnoptarea,
Se-apride pământul și arde chiar marea.
Vor arde cu trosnet averi și palate,
Că-i timpul de plânset și-un timp de dreptate.

Un timp de lumină te cheamă și-acuma:
-Oprește din zbateri și goana nebună!
Un Domn al iubirii te strigă pe nume:
-Înalță-ți privirea și ieși din genune!