GÂNDURI DE MAMĂ
Sunt mamă, zilnic strig la Dumnezeu
Că este bine sau că este greu,
Eu cerului mă rog și chiar cerșesc,
Pot spune asta, căci așa gândesc.

La tronul harului divin cer îndurare,
Nu cer blestem, nici binecuvântare,
În brațele divine îmi predau comoara mea,
Sunt slabă când durerea este grea.

Mă rog la cer, mai mult eu nu pot face,
Dar știu că Domnul meu pe puii mei îi va întoarce,
Nu-i va lăsa în lumea asta mare rătăciți,
Fiindcă de El au fost pe lume zămisliți.

Eu i-am adus pe lume, au fost cadou de sus,
E darul meu, în viață au fost ținuți chiar de Isus,
N-a fost ușor, nici greu căci Dumnezeu i-a susținut
În al meu pântec până i-am născut.

Ca mamă am făcut ce am putut, cum am știut mai bine,
I-am educat în temere de cer, nu mi-e rușine,
Poate puteam să fac mai mult, dar n-am știut,
Mă tem că poate am greșit, dar am făcut ce am crezut.

Îmi cer iertare, Doamne, de am greșit,
Față de ei îmi cer iertare negreșit,
N-am fost o mamă bună, atât m-am priceput,
Din suflet am făcut tot ce am știut.

Sunt mândră cu băieții mei, eu mă mândresc
Și-n rugăciunea mea, eu mulțumesc,
Domnul i-a ocrotit, i-a protejat
Și în necaz nicicând nu i-a lăsat.

Când ai un dar neprețuit în viața ta,
Îl vrei în veșnicie, nu-i așa?
La fel doresc și eu, mă rog mereu
Și Domnul va împlini că nu e greu.

Oftatul unei mame e profund
Și cerurile cu al meu strigăt le pătrund,
Știu că mă rog și știu că voi primi
Răspuns la ruga mea, aștept cu dor să știi...
Emilia Dinescu