ÎN CAMERA DE SUS
Mă întâlnesc cu Tine în camera de sus,
Cu bucurie mare eu, iară, am ajuns,
E timpul meu de veghe și stau în rugăciune,
Îți mulțumesc, Isuse, pentru așa minune.

Tu m-ai adus aici și stau lângă altar,
Nu am nimic curat ca să Îți dau în dar,
Îți mulțumesc că, încă, pe mine mă primești,
Prin mila Ta divină, Te rog, să mă sfințești.

Și vorbele-s mânjite și faptele mă dor,
Dar stau în rugăciune căci nu vreau ca să mor,
Trimite Duhul Sfânt de câte ori greșesc,
Ajută-mă, pe mine, eu vreau să mă trezesc.

Vin la altar cu teamă și cad în rugăciune,
Sunt plină de rușine și nu știu cum a spune,
Tu mi-ai dat o avere divină pe pământ,
Dar eu am brațe goale, băieții în lume sunt.

Și lista este lungă, îi spun pe fiecare,
Îi strig pe nume, Tată și inima mă doare,
Căci lumea i-a luat și mult s-au rătăcit,
Copiii de pe listă, pe toți eu i-am rostit.

Tu îi cunoști prea bine, cunoști pe fiecare,
Trimite Duhul Sfânt, trimite-le mustrare,
Nu îi lăsa în beznă, nu îi lăsa să stea,
Departe sunt de Tine, nu îi lăsa așa.

Tu știi ce e mai bine, Tu poți să le vorbești,
Cunoști pe fiecare, Te rog să îi trezești,
Nu cer nuiaua Ta, nu cer nici mângâiere,
Îi las în mâna Ta și în a Ta putere.

Noi am greșit prea mult, nu i-am adus la Tine,
Cu teamă și sfială și plini doar de rușine,
Eșecul nostru, Tată, în ei noi îl vedem,
Dar știm că-i vei întoarce, sperăm și chiar credem.

Strigăm în rugăciune pentru acei copii,
Ce încă sunt în turmă, Te rog, Tu să îi ții,
Să le dai Duhul Sfânt și ploaia Ta târzie
Să crească lângă Tine doar pentru veșnicie.

Cuvintele sunt goale și nu au nici un sens,
Ajuta-mă să fie prin Tine al meu vers,
Sfințește vorba mea, sfințește rugăciunea
Căci vreau să spun ce simt să știe toată lumea.

Privesc cu întristare și plâng cu lacrimi mari
Că-n lista de bolnavi sunt oameni ce au fost tari,
Sunt și copii micuți, sunt mulți în suferință,
Adu Tu alinare și pace și credință.

Tu ești al nostru medic și Tu ne dai speranță,
Îți mulțumesc că încă bolnavi sunt în viață,
Tu știi ce e mai bine, dar eu cer vindecare,
Să vindeci suferința și inima ce doare.

Pe cei ce s-au predat doar Ție cu credință,
Îi las în mâna Ta, Tu știi a mea dorință,
Dar știu că efemeră e viața pe pământ,
Pe credincios nu-l ține închis moartea în mormânt.

Te rog să dai speranță pe patul de spital,
Sau de-i acasă, Tată, dă, Tu ce e vital,
Deschide inimi, mintea doar spre o cercetare
Și înviorează suflet, creștinul știm, nu moare.

Curând Te vom vedea, pe nori Tu vei veni,
Pe cei ce au murit știm că-i vei trezi,
Căci moartea e nimic, nu are o putere,
Te așteptăm cu drag, nimic nu vrem a cere.

Ne predăm Ție, Tată, Te rog să ne întărești
Și rugăciunea noastră, Te rog să o sfințești,
Să pui în noi dorința de a sta la altar,
Îți mulțumim că încă mai avem al Tău har.

Îți mulțumesc că încă suntem pe drumul Tău,
Te rog, ne întărește atunci când este greu,
Noi vrem să stăm cu Tine, să stăm în ascultare,
Sunt vremuri tulburi, Tată, vremuri de încercare.

De suntem puși pe roată, noi lutul cel cu zgură,
Ne lăsăm modelați după a Ta măsură,
Nu vrem ca alergarea să fie în zadar,
Pe drumul crucii mergem chiar până la altar.

Nu luăm acum de mână și strigăm cu ardoare,
Cei prigoniți în lume, Tu să le fi salvare,
Deschide cerul, Tată, ca ei să te zărească,
Să își dorească, Doamne, doar patria cerească.

În camera de sus eu, iată, am poposit,
Te rog să dai speranță și celui amărât,
Privește cu îndurare căci ruga înălțăm
Și credem cu tărie, degeaba nu strigăm.

În post și rugăciune, ajută-mă să stau,
E timpul scurt se pare, dar eu atât mai vreau
Să știu că grupa noastră se va întâlni în cer,
Eu cred aceasta sincer și nimic nu mai cer.
Emilia Dinescu