Văzut-ai vreo-dată o floare
Cum îşi închide ea petala?
Atunci când raza cea de soare
Nu îşi mai face socoteal?

Când floarea nu mai are harănă
Şi apă rece din izvor!
Atuncea floarea se destramă
De nu îi sari în ajutor!

Dar de îndată ce-i dai apă
Ajunge ea bucătăreasă
În zori de zi dă să înceapă
Mâncarea ce va fi gustoasă !

Copacii tot la fel lucrează
Principiul este la fel!
Dar omul oare meditează
Cum să lucreze mai cu zel?

Are natura ca exemplu
De unde poate să înveţe!
Nici preoţii, ce sunt în Templu,
Nu pot să dea aşa poveţe!

Tot nu ar asculta de ei
Căci aşa-i omul muritor!
Nu vrea să aibă-nvăţăcei
Dar vrea în ţara fără nor!

Iubitul meu învaţă, dar ,
Cum să trăieşti pe-acest pământ
Să nu laşi ziua cea de har
să treacă fără de cuvânt!

Căci fără hrană vei muri
Aşa a fost legea trasată!
Duhul şi trupul vor pieri
De nu va fi hrană bogată!

Aşa cum trupul nu rezistă
Fără mâncare pe pământ
Nici duhul, chiar dacă persistă
Nu va trăi fără Cel Sfânt.

24.06. 2008