N-ajunge versul ce îl scriu,
Nici cântecul cu slove sfinte,
N-ajunge-altarul cel târziu
Zidit din lacrimi, scump Părinte.

N-ajunge timpul petrecut
Cu Tine în prezența-Ți sfântă,
Nici ceasu-n taină ce-i plăcut,
Nici clipa de azi fericită.

N-ajunge mila ce-o arăt
Celor nenorociți pe cale,
Nici dragostea ce-n min' o port,
Nici să ofer din ea petale.

N-ajunge! Nimic nu-i de-ajuns
Ființei mele ce tânjește
Să se-oglindească în Isus -
Atâta inima-mi dorește!