Când mi-este greu, adesea, Isuse Domnul meu,
Te chem să vii la mine, Te chem și vii mereu.
Ce-aș face-n suferință, ce-aș face la necaz,
de n-ai fi Tu să-mi mângâi ștergând al meu obraz?
Ce-aș face când primejdii și lupte mă-nconjor
de nu mi-ai da Isuse atâta ajutor?
Când cei iubiți mă uită, când cei răi mă lovesc,
de nu mi-ai da Isuse alin Dumnezeiesc! ...
De n-ai fi Tu, o... cine o mână mi-ar fi-ntins
și cine să m-aline la sân m-ar fi cuprins?
Să-mi lege atâtea rane, să-mi șteargă-atâta chin,
o, cine, cine-ascultă Isuse pe-un străin!
Dar Tu cu-așa iubire spre mine Te-ai plecat,
mereu când în durere Isuse Te-am chemat!
Azi spun la toți aceasta s-audă toți câți plâng
să-Ți ceară ajutorul când relele-i înfrâng.
Căci tot ca și pe mine Isuse Dulce, poți
din patimi și necazuri să-i izbăvești pe toți,
cântând cu bucurie Îți mulțumim Isus,
căci Te-am chemat și-ndată scăparea ne-ai adus.