Dumnezeule Puternic, Tatăl nostru Cel Ceresc
n-am nici lacrimi nici cuvinte îndeajuns să-Ți mulțumesc
că-ntre frații mei de luptă și de lacrimi mă găsesc,
că Oștirea Ta trăiește și că rândurile cresc,
că ai Tăi țin legământul, că Te-ascultă și iubesc,
că-n mărturisirea sfântă sufăr, însă biruiesc
căci prin orice încercare lupta nu Ți-o părăsesc
nu dau înapoi chiar dacă lacrimile se-nmulțesc
ci-n vâltoarea luptei sfinte mai puternic se-nfrățesc
cu curaj și cu credință ne-nfricați mărturisesc
prin cuvânt și prin trăire harul Tău Dumnezeiesc.

Lăudat să fii de-a pururi Tu al Cerului Părinte
că-mplinești și-n viața noastră profeția Cărții Sfinte
că ne porți prin lupte grele, că ne ții între suspine
să ne-nveți ce dulce-i lupta când e sufletul cu Tine,
să-ne-arați din suferință ce e dulcea-Ți bucurie
și din moartea firii lumii, ce-i viața pe vecie.
Fii slăvit în veci de-a noastre calde lacrimi de iubire
că-n necazurile toate ne-ai fost scut și întărire
ne-ai crescut mai mult în suflet sfântă flacăra nădejdii
și ne-ai sprijinit să trecem peste sute de primejdii
căci Te-ai folosit de-atîtea slabe mâini și slabe vase
ca să-Ți duci biruitoare lupta Cauzei luminoase
și uimiți cu toți să vadă că nu noi cu-a noastră minte,
nu puterea noastră slabă - ci Tu biruiești Preasfinte.
Numai Tu, căci numai Tu ești neînvins pe veșnicie
de aceea toată slava, toată slava numai Ție!

Azi cînd iar loviți din față și din spate și din coaste
cad pe foile Scripturii calde lacrimile noastre
lasă-Ți binecuvîntarea și-ntărirea peste Oaste.

Știi că n-așteptăm în lume nici dreptate și nici milă
știm că peste-ai Tăi în lume numai scârbă e și silă
și dispreț și nepăsare și-o nemărginită ură
toate-n contra ta părinte, cum se spune în Scriptură,
de aceea dacă totuși noi răzbim mereu nainte
și avem atâtea zile pline de petreceri sfinte
datorăm acestea toate numai îndurării Tale
care ne-nsoțește pururi scut și ajutor pe cale.

Când privim acuma-n urmă peste-atâtea lupte grele
cu vrăjmași așa puternici,
- ce făceam, doar noi, prin ele?
ce făceam să fi fost singuri în noianul de durere
ce-ar fi fost de-a noastre brațe fără marea Ta putere,
ce-ar fi fost de-al nostru umăr fără-a Ta tărie mare,
am fi ajuns noi astăzi biruința asta oare?

Însă astăzi când dovadă Tu ne-ai dat cu-așa tărie
că Tu Însuți ești în frunte ca să-nvingi cu măreție
când ne spui să nu ne temem că ne-ajuți în orice vreme,
- ce păcat am face Doamne de-am ajunge-a ne mai teme!
Când purtați de-a Tale brațe și scutiți de-a Ta aripă
de ce-osândă-am fi noi vrednici de ne-am îndoi o clipă!
Când ne-ajută haru-Ți mare și ne scapă-a Ta putere
ce păcat am face Doamne pacea lumii de ne-am cere!
Și-am dori să mai întoarcem de pe calea slavei sfinte
iar din nou la starea tristă ce-o avusem înainte!

De aceea chiar când plângem lacrimi grele și amare
în a luptei Tale zbucium și-n a lumii apăsare
Te rugăm mărește Doamne harul ce ne trebuiește
pe măsura-n care lupta și povara noastră crește
ca s-avem întotdeauna ochii ațintiți spre Tine
inimile mai unite, drumul luminat mai bine,
lumea mai puțin plăcută și păcatul mai cu groază
iar Lucrarea mai frumoasă cu-orice pas ce-naintează,
toarnă peste rana noastră untdelemnul milei Tale
întărire-n suferință și-alinare-n ceas de jale.

Celor slabi ce-Ți poartă-n lupte printre spini și printre rane
dă-le inimă să-nfrângă uneltirile dușmane,
celor ce ușor se leagă amăgiți de căi străine
dă-le grijă legământul pân-la moarte a și-l ține,
nimicește-a morții curse puse de cel rău în cale
fă-i biruitori prin toate pe toți fiii Jertfei Tale.

O Isuse Doamne astăzi când din nou strigăm spre Tine
de pe-ntinsul câmp al luptei prin cântări sau prin suspine
din izbânda ce ne-nalță, sau din chinuri ce ne-apasă
lasă-n inimile noastre Duhul Tău - și pacea-Ți lasă,
duh puternic de-ndrăzneală ca-ntr-o dragoste fierbinte
neprivind deloc în urmă, noi să mergem tot nainte,
să nu-Ți cerem nicicând lucruri rele-n fața Ta curată
nici liniștea și nici tihna ce-n păcate-aveam odată
ci mai bine-n lupta sfântă să murim pe metereze
decât să lăsăm ca lupta cu păcatul să-nceteze,
nu vrem pace cu păcatul ce ne-nchide pururi gura
să nu spunem Adevărul ce ne-a poruncit Scriptura.
Chiar de-ar fi să ne sfârșească viața-n chinuri și-n suspine
să nu cerem pacea care ne-ar îndepărta de Tine.

Vrem să ne urmăm gornistul ce-a căzut în lupta sfântă
dă-ne harul ca-n-spre Tine inimile ni le-avântă
cu răbdare în prigoane, cu-ndrăzneală prin pustie
să nu dăm povara Crucii pentru nici o bucurie,
să nu vrem în lume slavă fără Tine, ci prin toate
să purtăm cu Tine-alături hula lumii lepădate,
să purtăm cu Tine jugul și ocara și lovirea
să ne poți cunoaște vrednici să-Ți împărtășim mărirea
să putem cu bucurie și senini veni la Tine
să-Ți vedem în Ceruri Fața fără teamă sau rușine.

Te rugăm și mai departe ori prin câte ne vei trece
Fața Ta asupra noastră iubitoare să Se-aplece
Duhul Tău să ne conducă, glasul Tău ne sfătuiască
bunătatea Ta ne mustre, Mâna Ta ne sprijinească
să ne ducem pân-la capăt pe o tot mai sfântă cale
prin cuvinte și prin fapte, flacăra iubirii Tale
biruind prin orice luptă să ajungem Ținta Mare
și la capătul pustiei să intrăm în Sărbătoare!