Noi am rămas urcând pe culme
calvarul și mai greu de-acum
cînd voi vă-ntoarceți în păcate
și singuri ne lăsați pe drum.

Nu vrem să vă urmăm cărarea
pe care-ntoarceți înapoi
deși ne-ați dus atâtea lacrimi
și-atîtea amintiri cu voi.

De-acum amestecați în gloate
de iude sau de farisei
veți cere răstignirea noastră
sau ne veți vinde ca și ei.

Noi vom simți povara crucii
mai grea pe umărul zdrobit
și dintr-o sută vom cunoaște
că frate-a fost cel ce-a lovit.

Și vom întoarce-n altă parte
privirea sufletului strâns
acoperindu-ne durerea
să nu puteți vedea c-am plâns.

Dar când va fi sfârșit calvarul
și-n veci când ne-om fi despărțit
va-ncepe veșnicia noastră
căci ceasul vostru s-a sfârșit.

Oricât de grea ne va fi crucea
oricât va geme duhu-n noi
oricât de grea-i uitarea voastră
noi nu ne-ntoarcem înapoi.