Cu nădejde mai departe

- la Rusaliile lui 1940 -

Neuitat părinte Iosif la alt Praznic de Rusale
suntem azi a treia oară împrejurul crucii tale.

Dar nu stăm ca altădată prea zdrobiți de-ndurerare
chiar dacă-ntristarea noastră e și-acum la fel de mare,
chiar dac-ale noastre lacrimi nu sunt astăzi mai puține
și la fel de trist e golul între noi lăsat de tine,
nu mai stăm fără nădejde în durerea fără zare
ca în clipele prea grele de poveri apăsătoare
când nălțimea pildei tale de credință și răbdare
pe deplin a o-nțelege nu putem să fim în stare...

Nu mai stăm înfrânți de teamă, deznădăjduiți în luptă
deși astăzi de necazuri fața și mai mult ni-e suptă.
Nu mai tremurăm de groaza celor plini de-amenințare,
altfel înțelegem astăzi sfânta harului lucrare,
cu alți ochi privim acuma neînvinsa ta tărie
care apără și poartă tot mai nalt lucrarea-ți vie.
Și înțelegând mai bine viața ta de biruință,
toți avem acum spre toate o mai limpede privire
mai adânc simțim lumina tainică din noua Fire
mai slăvită revărsarea dragostei nemăsurate
cu cât stăm sub apăsarea crucii mai împovărate.

Nu mai vrem să plângem lacrimi de cârtire sau durere
ci privim tot viitorul cu nădejde și putere.
Duhul Sfânt ne întărește și puterea Și-o pogoară
peste sufletele gata pentru Cauza Lui să moară,
cum sunt gata să trăiască pentru-a duce mai departe
slava Lui și Vestea Bună și prin viață și prin moarte.
Azi simțim și mai puternic fericirea fără seamă
ce-o dă Duhul celor care Îl ascultă când îi cheamă
și slăvita-ncredințare a mereu prezenței Sale
ce ne sprijinește lupta, luminând a noastră cale.
Altădată-n lovitura și-n furtuna de la Oaste
vedeam numai pe satana și zdrobirea păcii noastre,
azi vedem și-o altă Mână, Doamne, Mâna Ta înaltă
care n-a lăsat minciuna cu-Adevărul laolaltă,
n-a lăsat fățărnicia însoțită cu lumina
grâul pentru totdeauna laolaltă cu neghina,
curăția laolaltă cu trufia necurată
trebuie să se aleagă binele din rău odată!
Altădată, ca pedeapsă ne părea orice-ncercare
însă azi băgăm de seamă că-i o binecuvântare.
Cândva ne temeam părinte că pieri-vom prin pustie
dacă vom urma cărarea cea de Domnul spusă ție
însă azi vedem c-aceasta-i școala cea mai minunată
fără care n-am cunoaște multe taine niciodată.
Că nicicând în altă parte n-am fi fost așa în stare
să cunoaștem, ca-n necazuri, marea Domnului Lucrare.
Niciodată-n altă stare n-am fi-aflat așa de bine
ce duios în suferințe știe Domnul să aline
nici cum valul cel mai tare, poate El să-l stăpânească
nici ce har, ca-n ceasul crâncen, poate El să dăruiască,
câte rane ca o umbră într-o clipă pot fi șterse
și ce binecuvântare El e-n stare să reverse
în lucrarea sau în duhul ce-L urmează și-L iubește
când curată mărturia și cărarea și-o păzește.

Niciodată-n altă parte ochiul nostru stând să creadă
nu vedea minunea care nu-i dat tuturor s-o vadă
nici nu se scălda în slava strălucirii minunate
ce lumină dimineața zilei nemaiînnoptate.
Nu ne-am fi nălțat spre-atâta negrăită strălucire,
n-am fi-nfiorați de-atâta greutate de iubire,
n-am vedea atât de clară Fața Lui Strălucitoare
ca în felul plin de slavă și de har, din încercare...

Cît de minunat lucrează Dumnezeu cu noi părinte
zilnic noi dovezi ne-arată de iubirea Lui fierbinte
ca să crească-n noi puternic o încredere mai mare
pentru vremi de luptă - poate mai adânci și mai amare,
pentru suferinți mai grele, pentru și mai mari primejdii
unde va lipsi mai tare scutul tainic al nădejdii,
pentru vremi de alte piedici și mai mari ce ne vor ține
pentru lupte și mai grele, pentru mai adânci suspine.

Duhul Său Cel Sfânt ne umple de putere și credință
să privim plini de nădejde spre măreața Biruință
s-ardă-n noi și mai puternic sfânta Flacără Cerească
orice gheață de-ndoială sau de teamă s-o topească,
orice slăbiciuni să fie înghițite de putere
și-n cântare să se schimbe toată marea de durere,
depărtările să schimbe în frăție și-n iubire
zbuciumarea cea adâncă în adânca liniștire
și să crească uriașă din răbdare și credință
neclintită-ncredințarea în Suprema Biruință,
neclintită-ncredințarea că oricâtă e prigoana
Domnul va zdrobi odată, sub noi, veșnic pe satana,
că puterea Lui cea mare ne va întări ființa
mai slăvită arătându-Și prin aceasta Biruința,
cu cât slăbiciunea noastră Îi arată-a Lui tărie
aducându-Și de-orice dată altă slavă-n veșnicie.

Ce înaltă e părinte taina asta minunată
ce de Duhul Sfânt prin tine ne-a fost nouă arătată!
Ce recunoștință-adâncă, cât de multă mulțumire
datorăm noi pentru toate Domnului - și ce iubire!

Chiar de-i strâmtă calea Crucii,
chiar de se mai și strâmtează,
chiar de-ar fi mai grea vegherea celor care priveghează,
chiar de-ar fi mai neagră noaptea urii ce ne va cuprinde
chiar de și mai mult puterea necredinței se va-ntinde,
- noi ne-ncredem cu tărie în al Domnului Sfânt Nume
și-n puterea Lui ce toate Și le va supune-n lume,
El va face-n orice vreme ca Oștirea Sa-ncercată
să-și păstreze prin credință mărturia neschimbată
El, în orice neagră noapte o să ne trimită-o rază
să ne lumineze calea toți lumina Lui s-o vază.

Și cu câ va merge răul tot mai jos către pierzare
Oastea mai desăvârșită să se-nalțe mai spre soare
că nespusă bucurie are Domnu-n veșnicie
de toți cei ce-I țin Cuvântul și-I fac voia-n curăție.
Tu o știi iubit părinte căci o guști cu prisosință
ce-i răsplata fericirii pentru-o viață de credință,
de aceea azi cu ochii la cununa slavei tale
ne legăm din nou ca tine, să urcăm a jertfei cale
și rugăm pe Domnul Oastei să ne dea mereu tărie
să-I urmăm cărarea dreaptă cu curaj și curăție
ținând sus în noaptea lumii Adevărul Lui cel dulce
îndurând pentru aceasta cu răbdare orice cruce.
Ca și noi să fim odată lângă El și lângă tine
să ne-mpărtășim de-aceleași binecuvântări divine.